Andrada Ganea-Vissarion

Paradisiace 3 (Adam şi Eva)

eram atât de apropiaţi
încât nu mai trebuia
să ne spunem pe nume
linia continuă mergea până la Dumnezeu
noi făceam negoţ cu vârstele reale
ale oamenilor născuţi din telecomandă,
puţin mai târziu, aşezam cuminţi
viaţa între paranteze
şi ne duceam, blânzi, la terapia intensivă cu petunii
nimeni şi nimic nu ne va opri vreodată,
credeam, naivi ca-n prima zi,
uitând că respiraţia se târa ca un şarpe
la două minute după noi.